hy
bine ai venit!:P:P:*sper sa iti placa blog_ul meu...:):D
Suferinţo, m-ai urmărit cu puţin timp după ce Cerescul Tată m-a plămădit, ai cauzat multe lacrimi, tristeţe, rugăciuni, anost, fiori în inima iubiţilor, m-ai dus prin valea despărţirii, a întunericului alb, dar Cel Prea Sfânt s-a îndurat şi spre scopul vieţii m-a îndrumat…
Ce e val ca valul trece şi tu suferinţo, tu n-ai trecut, m-ai însoţit pe potecă spre luminiş, m-ai smerit, m-ai conştientizat de nevoile mele adânci de El, mi-ai dat vălul de pe faţa îndurerată… am luptat, am rezistat, dar tu m-ai frânt şi exaltat…
O, tu suferinţă per excellentiam m-ai trezit la duritate, la frumuseţe m-ai scos din banalitatea cotidianului, m-ai slobozit de zbenguiala trecută… tu, m-ai curăţit, m-ai instruit…
Suferinţo, ce dulce eşti şi totuşi aspră... bătăile cordului mi-au încetat, umbra morţii din nou m-a cuprins, dar El m-a întors să-mi termin ergonul… m-ai amărât şi fericit…
Suferinţo, mi-ai adus atâta agonie groaznică, atata chin, nu mai pot… m-ai ajutat să privesc în jur: e atât de greu, de adânc! Dar stai! Nu sunt singur, eşti Tu, Doamne, cu mine, respiri aceaşi durere, din dragoste stai cu mine, Tu-mi dai putere şi mângâiere, nu mă voi lăsa, îmi continui lupta…
O, suferinţă dragă, am ajuns să te preţuiesc, să te iubesc, m-ai apropiat de El, mi-ai zidit caracterul… m-ai pregătit pentru slava viitoare, m-ai aşezat pe înălţimi…
Doar acum pot zice cu toata inima, şi cu o parte a minţii mele: Binecuvantată fii suferinţo!
Are rost sa iubesti? Am fost invatati ca toate au un "rost" pe lume. Asadar, poate ca exista si un "rost" al iubirii.
Si daca nu iubim, ce sa facem altceva? Sa uram? Sa fim indiferenti? Se poate si asta.
De fapt, unii oameni (daca ii mai putem numi asa) nu stiu sa iubeasca, nu pot sa iubeasca, nu vor sa invete sa iubeasca. Considera iubirea drept o mare prostie, minciuna, naivitate ... orice, dar nu ceva demn de a fi bagat in seama.
Caror "riscuri" te expui cand iubesti? Sa fii vulnerabil, sa ai prea multa incredere, sa visezi, sa speri ... Se intampla ca riscurile sa se materializeze si sa fii ranit. Iar atunci, pentru o vreme, devii foarte circumspect, foarte rational. Dar poti fi continuu suspicios si trai astfel? Daca sufletul tau este sensibil, cu siguranta nu vei putea trai asa. Vei crede din nou ca pe planeta aceasta exista si oameni buni, onesti, cu caracter, cu maniere, cu valori morale, si-i vei cauta, si-i vei gasi, ii vei pretui si vei zambi din nou.
E atat de frumos sa iubesti, sa fii indragostit! (sa te reindragostesti din timp in timp de omul de langa tine este de-a dreptul fantastic, daca ai sansa)
Cred ca rezervele iubirii sunt inepuizabile, daca au existat candva in sufletele noastre.
Parerea mea este ca merita sa iubesti, daca Dumnezeu te-a inzestrat cu acest har.
Sa zicem ca ai peste 27 si inca nu esti acomodat cu femeile. Nu prea ai avut relatii durabile si te-ai multumit multa vreme cu "ce-o pica". In ultima vreme constati ca nu mai pica nimic si trebuie sa faci ceva.
Ce ar trebui sa faca o astfel de persoana? Cum ar putea sa se implice intr-o relatie sentimentala? Odata cu trecerea anilor, cresc si pretentiile, oare e bine sa se tina cont de ele sau e mai bine sa se faca compromisuri?
Cum privesc femeile barbatii fara experienta si ce sunt ele dispuse sa faca pentru o relatie?
Va invit sa dezbatem aceasta situatie, foarte des intalnita la noi in Romania.
PS: fetelor..stiti si voi ce greu e sa gasiti un baiat de treaba ..;;);;);)...
Pana sa te cunosc pe tine nu am mai crezut in dragoste dar m-am inselat.nici prin gand nu mi-a trecut ca in urma cu 4 luni o sa te intalnesc pe tine si o sa fie atat de frumos.
Tu mai invatat sa cred,sa sper si sa iubesc cum nu am mai iubit vreodata. vreau sa-ti spun ca te iubesc mult mult mult mult de tot si sa iti multumesc ca ma iubesti,ca ai grija de mine,ma respecti si pentru simplul fapt ca esti in viata. Te iubi mult iubire.
"Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau persoanei iubite si de a simti fericirea ei ca si cum ar fi a ta."
Postări
