Noi doi..:X:X::*:P

- Mi-e dor de mare…Imi place la mare ca esti curat tot timpul…marea te spala…
- Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza…
- Tu ai fost vreodata la mare?
- Nu, dar am visat ca am fost…Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
- Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut…
- Da…si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.
- Si mai e cineva in ea?
- Suntem numai noi doi…aaa…si marea…
- Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
- Nu…cand e furtuna, intram noi in apa si ne plimbam prin valuri…

Cand am avut nevoie…

…de o imbratisare mi-ai vorbit 5 minute la telefon.

…de o vorba buna. tu ce ai facut? mi-ai aruncat trei vorbe prin care imi explicai ce e dragostea.

…de o privire protectoare. tu ce ai facut? mi-ai dat un sms.

…de tine. tu ce ai facut?ai ratat clipele astea.

Se poate sa ai totul dar sa simti ca de fapt nu ai nimic? ai destul, ai tot dar vrei mai mult. De ce?

Pentru ca o bucatica lipseste, acea bucatica insesizabila care face ca acest tot sa devina un nimic.

De cand nimic= tot?

Daca maine ar fi ultima zi a vietii?

Cum ar fi daca maine m-as trezi, m-as uit in oglinda si as realiza brusc ca viata mea se termina? Ca e ultima mea zi. Ce as simti oare? Ce as vrea sa fac? Ce-i drept e foarte greu sa incerci astfel de experimente daca nu le traiesti cu adevarat.
Primul meu instinct ar fi sa ma vad cat pot de repede cu cei dragi. Sa-mi iau la revedere firesc fara sa banuiasca nimic. I-as cauta si pe cei care nu s-ar astepta sa fie in aceasta categorie. M-as indrepta spre banca si as dona banii stransi pentru cineva care mai are o sansa la viata.
Apoi? As vrea sa zbor cu avionul. E o senzatie pe care nu am simtit-o si chiar daca stii cum e tot asa as vrea sa-mi traiesc ultimele clipe.
Regrete, iubire,sentimente, probabil ca mii de lucruri as dori sa le fac si sa le zic dar as stii ca e prea tarziu si poate totul doar ar rani inutil.
Pe seara m-as duce in parc si as sta pe o banca si as privi copiii pe care nu am apucat sa-i am.
Este destul de imposibil sa traim zilnic ca in ultima. De ce? visele, iubirea, gandurile au nevoie de timp pentru a fi traite cu intensitate.
Dar hai sa fim optimisti.

Oare de ce....?

Dragul meu....,

Nici nu stiu de ce iti scriu asta.Poate ca asa reusesc sa ma exprim mai bine si voi avea curaj sa-ti "spun" unele lucruri pe care nu ti le-as putea spune in fata.Of...nici nu stiu c ce sa incep...Nu ma intereseaza cui ii arati asta...ci ma intereseaza doar sa stii ce simt eu.Stii ca mereu vei avea o parte din inima mea si ca vei fi "iubirea mea imposibila"?...Nu stiu de ce m-am atasat asa de tare de tine....nu stiu ce mi-ai facut...dar incetul cu incetul m-am indragostit de tine...De mult nu am mai simtit asta pt cineva,nici nu mai stiu de cand inima mea nu a mai batut asa de tare la vederea cuiva...insa tu ai reusit sa schimbi tot...Am simtit din nou cum e sa-ti bufneasca inima in piept la vederea pers iubite...am trait din nou acea frica si spaima de a nu pierde dragostea....Imi pare rau ca nu am reusit sa-ti arat cat de mult insemni pt mine si sa vezi de ce sunt in stare sa fac pt pers iubita....Nu stiu de ce dar as fi renuntat la orice doar ca sa fim impreuna...Ai avut dreptate cand ai spus ca ma comport copilareste....Oare de ce nu puteam sa fiu eu insumi...fata linistita si glumeata?Poate ca din cauza ca at cand sunt indragostita o parte din copilul din mine revine si ma face sa spun si sa fac lucruri pe care nu le-as face si nu le-as spune...Ma mai intreb cateodata de ce a tb sa fi tocmai din ... si eu de aici de la sute de km departare...Poate daca nu te vedeam atunci nimik nu s-ar fi intamplat.Dar asa a fost sa fie..m-am indragostit fara sa imi dau seama...Stau si ma uit pe pozele cu tine si...plang...pt ca altceva nu mai am ce sa fac...Nu am vrut sa vad inevitabilul...ca vei pleca si eu voi ramane cu inima zdrobita si ca nu te voi mai vedea probabil niciodata!Vroiam doar sa ma bucur de clipele petrecute alaturi de tine...Ai fost ca un vis frumos...insa si visele sunt trecatoare...doar amintirea ta va ramane in inima mea...si ceea ce simt pt tine...Atat sper...sa nu ma uiti si sa-ti aminteste ca afost o data una,....,care te-a iubit si care te va pastra mereu in sufletul ei!

AM SUFERIT PREA MULT TIMP...

ESTI CONSTIENT K AI FOST TOTUL IN VIATA MEA.SPUN K AI FOST NU PTR FAPTUL K NU MAI ESTI CI PTR K NU STIU DACA VEI MAI FI.M-AI SECAT INCETUL CU INCETUL,CHIAR SI PRIN VORBELE TALE TIMPITE UNEORI,K FAPTE AU FOST DE AJUNS.IMI PARE RAU K SA AJUNS AICI,DESI TU ERAI SIGUR PE TINE K NU MA VEI PIERDE NICIODATA.CONTINUI SA TRAIESC,SA RESPIR,SA PLING, SA RID,SA GINDESC,SA IUBESC....PRIN TINE.PACAT K TE IUBESC LA FEL CA IN PRIMA ZI,AM INCERCAT DE FIECARE DATA SA REPAR RAUL FACUT DE TINE,SA FIE BINE,SA FIM IMPREUNA...TU TOATE ASTEA NU LE-AI VAZUT.AI CONTINUAT SA FACI CE AI VRUT.TE VOI IUBI O VIATA

astept un simplu punct...

...un simplu punct de final...pe care eu nu reusesc, nu am puterea sa-l pun iar tu il transformi mereu in ...puncte de suspensie...si punctul nu indrazneste sa se puna singur...astept posomorata si lipsita de speranta sa-mi recapat zambetul si stralucirea in priviri...astept....oare cum as putea descrie cat de mult te iubesc?! inca nu am aflat cum...dar te iubesc enorm si toata iubirea mea e in zadar...am asteptat atatia ani o clipa care nu o sa vina niciodata, niste cuvinte care nu vor fi niciodata soptite...am asteptat si am sperat prea mult ca drumurile noastre se vor uni intr-un final...ani in care ne-am indepartat parca din ce in ce mai mult...ne despart cativa pasi, dar in acesti pasi zace o vesnicie lacoma si decisa sa ma tina atat de departe si totusi atat de aproape de tine...de ce nu a fost sa fie?!...de ce D-zeu nu a creat si un raspuns pentru o iubire atat de mare cum a sadit in inima mea numai pentru tine?! mi se pare absurd, mi se pare o pedeapsa, mi se pare un chin prea mare...mi se pare o risipa...sa creezi o dragoste atat de puternica si sa o arunci in vid!dar incep si eu sa inteleg ca poate cine a spus ca viata e un lung sir de suferinte si nedreptati avea dreptate...asa ca eu astept in continuare sa se scurga dragostea din mine, astept ca tu sa-ti faci mila si sa-mi dai lovitura finala...taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper ca intr-o buna zi voi zbura...vreau sa fiu libera de tine, de ochii tai, de privirea si buzele tale...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...te iubesc, nu ma iubesti...dar indura-te si lasa-mi un punct, nimic mai mult, doar atat.

in amintirea unui inger..:*

De-as putea sa ating poza ta ,si sa simti mangaierea mea
De-as putea timpul sa-l intorc sa poti zambi din nou
De-as putea sa te privesc si sa-ti spun cat imi lipsesti,
Ai fost un inger pe pamant ,dar ai plecat fara stii cata durere in urma lasi...
Viata a fost prea cruda pentru tine ,ai luptat ,dar soata nu ai putut-o schimba....
Ne vom reintalni printre INGERII !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!


Adio Dany..:*

In amintirea ta...

Candva mi-ai spus "mai bn noi decat tu si eu"...mi-ai spus k ma iubesti ...as vrea sa stiu dc? dc mai mintzit?...ce rau ti-am facut sa ma mintzi atat...tu nu sti cat m-au durut si ma dor toate acele dulci cuv care mi le spuneai ...care defapt erau simple minciuni. Eu te iubesc chiar daca nu te intereseaza...as vrea sa te scot din mintea si inima mea dar nu pot ...as vrea sa dau timpul inapoi si sa-l opresc in momentul cand eram noi...daca ti-am gresit cu ceva iarta-ma ..nu am vrut ...stiu ca spun asta prea traziu, dar se zice "niciodata nu e prea tarziu" ...poate cred prea mult in vise....poate ar trebui acum sa te urasc ...ptr k mai mintzit dar nu pot .. as vrea macar o data sa te mai pot saruta ..sa te imbratzisez ....sa fim noi..

In amintirea acelor vremuri…

Tocmai am primit un text pe email, de la o buna prietena plecata departe…
Poate unii il stiti, poate nu. Imi cer scuze ca nu stiu cine e autorul ca sa-i dau “credits”…
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Da mai departe sa-si aduca si altii aminte…